Ironman70.3 Edinburg, Scotia 2017

Home / Sport / Ironman70.3 Edinburg, Scotia 2017

Am obtinut locul opt la categoria de varsta si patruzeci si doi la general. A fost o experienta pe care nu o voi uita prea curand.

Am fost la sedinta tehnica si ma asteptam sa ne spune si despre temperatura apei, eram toti curiosi, voiam sa ne facem planul de cursa.

WP_20170630_11_28_05_ProNu am aflat nimic nou, citisem inainte sa plec, ghidul atletului si eram constient de ce urmeaza….in mica parte!

Cu o zi inainte de concurs, primesc un email de la organizatori ca distanta la inot este posibil sa se micsoreze. Amatorii vor inota jumate din distanta stabilita  iar profesionistii, toata distanta (1900m).

Imi pregatesc ceasul sa sune, de fapt, doua telefoane sa sune, sa ma asigur ca nu dorm prea comod in dimineata cursei.

Imi pregatisem micul dejun cu o seara inainte, o parte din el il mananc dimineata si a doua parte in autobuz. Cel care pleca de la Meadown Sport Center catre Preston Link si face cam 35 min. In felul asta economisesc timp, dorm mai mult cu 20 min.

Ajung in prima tranzitie, imi pregatesc bicicleta si o verific sa fie in regula si apoi ma duc sa-mi fac incalzirea. Ce consta in o alergare usoara intr-un anume puls cu cateva exercitii de vizualizare si mobilitate. Pe mine ma ajuta sa intru in starea de competitie.

Termin incalzirea si ma pregatesc pentru inot. Ma uit la ceas, mai am jumate de ora pana la start. Incalzirea pe uscat + cea din apa, numai bine pana la start.

Ma imbrac in costumul de neopren si ma duc catre mare. Observ ca valurile au crescut in intensitate si vantul a inceput sa bata cu putere! Toata lumea vorbea de temperatura apei si toti speculau dar nimeni nu stia nimic concret. In timp ce noi ne pregateam “sufleteste” cu ceea ce va urma, ne uitam la echipa de salvare cum se chinuie sa puna balizele. Nu puteau sa plece de la mal.

Intr-un final, cu 10 min inainte de concurs, auzim ca si profesionistii vor parcurge aceasi distanta cu amatorii.

 

edinburg 2 swim3,2,1 – START – Barbatii iar startul si la doua 2 minute, pleaca si femeile profesioniste. Ne uitam toti la ei cum se luptau cu valurile si cum avanseaza cu dificultate. Incepusem sa nu imi mai simt picioarele pe covor si tremuram de frig cu neoprenul pe mine. That’s a first!

Startul a fost unul de timp “rolling start” unde plecau doar 4 atleti, odata la 5 secunde pentru a reduce riscul de “invalmasela” si panica de la start.

Intru in apa si incep sa respir la doua brate intr-un ritm mai alert pana ma acomodez cu temperatuswim edinburgra apei. Primul soc pe care l-am avut a fost ca nu puteam sa expir in apa deloc, ma inhibasem complet. Imi clantaneau dintii-n gura in timp ce ma chinuiam sa respir. Apoi am inceput sa inot la zece brate craul, doua de bras. In felul asta puteam sa ma coordonez mai bine prin valurile imense si puteam sa respir mai bine. Cam asa am tinut-o pana la final. Ma simteam ca intr-o masina de spalat in programul de clatire.

Intr-un final, reusesc sa ies din apa. Foarte ametit ca abia zaream steagurile de 5 metri de pe uscat. Calc pe niste pietre si am senzatia ca am luat un ciob in picioare, ajung pe covor si ma uit in talpa, nimic. O fi din cauza circulatiei, imi zic. Chiar daca spre finalul probei de inot am dat mai tare din picioare, sa ajunga cat mai mult sange spre extremitati, se pare ca nu a fost indeajuns.

Ajung in tranzitie, dau neoprenul jos si apoi timp de aproape 3 minute ma chinui sa imi pun o bluza de ciclism pe mine. Pierd aproape 5 minute in tranzitie. Mai bine le pierd in tranzitie decat pe traseul de bike.

Ies din tranzitie si incep sa pedalez in cadenta cat mai mare sa incep sa ma incalzesc. Trec 5km, trec 10 km si picioarele sunt “bocna” tari ca gheata. Ma uit la powermeter si vad ca sunt in grafic. Mai astept ca se incalzesc mai tarziu picioarele si o sa fie ok. Am pedalat tot traseul de bicicleta cu picioarele inghetate. Ma asteptam sa ma incalzesc, dar uitasem ceva foarte important, vantul. Incepuse sa bata atat de tare incat de vreo patru ori era sa cad de pe bicicleta. Doua au fost in viraje cand ma surpins cate o rafala de vant. Celelalte doua pe plat.

Asteptam sa imi revin la picioare dar vantul era mereu aproape. Pe anumite portiuni pantele depaseau 10-12% cu vantul de fata. Destul de frustrant sa impingi cu toata puterea si sa observe ca abia te urnesti de pe loc.

Sa fie toate lucrurile aranjate, pe langa toti acesti factori, calitatea drumului a fost foarte indoielica. Drumurile toate petecite, multe hopuri si asfaltul foarte erodat cu multe pietre iesite in afara. Probabil din cauza conditiilor meteorologice. La un moment dat a trebuit sa pun frana pe un fals plat in coborare sa pot vedea gropile din cauza vibratiile. Imi zanganea prea tare casca-n cap si nu mai vedem nimic. Nu vrea sa ma plang, dar asa sa intamplat. In mare parte am pedalat pe drumuri agricole pe langa ferme si foarte putin prin oras.  Am vazut patru atleti care au cazut in viraje foarte stranse semnalizate tarziu. A fost un traseul destul de tehnic.

Ajung in tranzitia a doua, las bicicleta si ma schimb rapid pentru alergare. Pornesc usor si  dupa 5 km incep sa-mi simt talpile calde. Simteam ca alerg pe iarba de la stadionul Dinamo vara. Foarte placut! Incep sa-mi intru in ritm si accelerez pe masura ce picioarele se incalzesc. Am facut split negativ. Adica, am alergat din ce in ce mai repede pana la finalul cursei. Simteam ca puteam sa duc ritmul asta pe distanta de maraton. M-am simtit bine, am fost in largul meu in proba de alergare.

Am terminat curs pe locul 8 la categorie si 42 la general. La inceput, cand am aflat, am fost putin dezamagit de mine, credeam ca nu am dat tot. Apoi dupa ce am descarcat toate datele din ceasul Garmin 935 am observant ca mi-am facut personal best in raportul de putere.

Analizand din exterior, cursa pare una frumoasa, daca vi sa o termini si esti un tip masiv, care nu are probleme cu frigul este ok. Inainte de asta, sa fii pregatit la bicicleta ca in cei 90km pedalati ai de acumulat 1000m diferenta de nivel cum mult vant de fata. Nu este o cursa pentru un personal best, dar pentru peisaje, pentru localnici care au fost toti foarte amabili sa te ajute, merita din plin!

 

Ahh..era sa uit, am fost si la premiere iar pentru decernarea sloturilor pentru Campionatul Mondial de Ironman70.3 au fost 3 sloturi disponibile la categoria 25-29 ani. Din toata sala doar doi tipi au fost interesati de calificare. Tipul de pe locul 4 si subsemnatul. Ultimul slot a trecut la categoria 18-24 ani. Astfel, indeplinandu-mi si obiectivul din acest an si anume, participarea la doua campionate mondiale de distanta lunga.

 

Multumesc sponsorilor : eMAG, JPSGroup, GlobalVision, AROBS, Bicishop, Solaris, Garmin, Sailfish, Powerbar, Provita, Cep, Shimano,

 

 

 

 

 

 

Recent Posts

Leave a Comment

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.