Ironman 70.3 Wiesbaden

Home / Sport / Ironman 70.3 Wiesbaden
Dupa trei zile de aclimatizare langa micul orasel Wiesbaden, situat aproximativ la 60 km de Frankfurt, urma sa particip la etapa de cupa mondiala, in scopul calificari la campionatul mondial de half-ironman.
Cu o zi inainte de cursa, am fost si mi-am luat kitul de participare, am asistat la sedinta tehnica si apoi pasta party. Am fost si am depus bicicleta in tarcul de biciclete, dar inainte de asta mi-am facut reglajele necesare, verificarea bicicletei. Eram pregatit de concurs. Inainte sa plecam spre camping am fost si m-am uitat la traseul de inot, iesirea din apa si indreptarea spre tarcul de biciclete, vizualizand astfel pot sa-mi fac o parere cam ce anume urma maine, si sa-mi pregatesc strategia de concurs. Indreptandu-ma spre camping, impreuna cu Adrian, incepusem usor sa simt micile emoti inainte de fiecare concurs important. Seara am fost si am mancat paste si dupa am fost la cumparaturi pentru micul dejun inainte de concurs. Trebuia sa fiu foarte atent ce anume vreau sa mananc de dimineata. Sa fie cat mai usor de digerat si sa contina multe calorii. Vorbesc bineinteles de mancarea bio. Dupa cumparaturi ne-am indreptat usor, usor spre camping. Sa-mi pregatesc echipamentul de seara pentru maine dimineata.
In ziua concursului dimineata, trezirea se face la 5:00(ora Germaniei). Luam micul dejun cat mai repede, ne pregatim echipamentul si plecam.
Ajunsi aproape de locul de desfasurare al concursului, dandu-ne jos din masina auzeam muzica din departare. Din zona de parcare si pana la lac sau zona de tranzitie, mai aveam de mers cam 15 minute usor pe jos. Incepusem deja sa intru transa. Sa incep sa ma concentrez sa meditez inainte de concurs. Incercam sa ma destresez, sa ma eliberez de tensiunea inutila. Intrasem in lumea mea, unde, nu prea mai dadeam prea multa importanta, de ceea ce se intampla in jurul meu. La un moment dat observ pe jos ca aseara picurase si asfaltul este umed. Trebuie sa am o atentie sporita la bicicleta. Ajuns in zona de tranzitie mi-am pus bidoanele cu bautura energizanta de la New Foods, mi-am atasat o camera de rezerva si leviere in spatele sei, incaz ca fac pana pe traseu. Ma uit la ceas si observ ca peste jumate de ora iau startul. Incerc sa ma grabesc cat pot de mult. In nici un caz nu vreau sa pierd startul. Dupa ce am teminat de aranjat, verificat bicicleta plec repede spre linia de start. Trebuie sa imi fac si incalzirea in apa si afara, inainte sa se dea startul. Temperatura apei avand 22 de grade, fiind sub limita de interzicere de a inota cu neoprenul. Asa ca am ales sa inot cu neorenul. Avand o mai buna izolate termica dar si pentru flotabilitate. In timp ce imi faceam incalzirea vad cum o categorie de varsta i-a startul. Muzica rasuna, impreuna cu incurajarile celor de pe mal. Urma si grupa mea de varsta 18-24 ani. Inainte sa intru in apa pentru incalzire mai iau inca doua guri dintr-o banana.
 5, 4 ,3 ,2 ,1 – START! In momentul startului corpul e inundat  de andrenalina si incerc sa prind un loc bun pentru trena trena. Astfel pot economisi pana la 15% din energie. Nu ma grabesc incerc sa tin ritmul cu ceilalti din jur. Am observat ca nu trageau foarte tare la inot. Mergeau mult pe tehnica. La iesirea din apa imi dau repede jos ochelarii de inot, casca pe care le pun in manecile de la neopren. Asa stiu sigur ca nu se pierd prin tranzitie.Trec printr-o portiune de nisip, intru in tarc, ma clatesc cat pot de repede pe picioare de nisip. Nu vreau sa am nisip in papuc in timp ce pedalez sau alerg. In stand incerc sa depasesc si eu pe cine pot, daca imi permite locul. Ma urc pe bicicleta si incep sa pedalez. Incep sa schimb treptat, treptele de viteza, ma apuc sa mananc un baton energizat de ciocolata. In curbe, reduc viteza foarte mult. Nu vreau sa imi alunece cauciucurile si sa cad. E ultimul lucru pe care mi-l doresc. Deci, cu atentie sporita. La km 10 vedeam cum incepe usor urcarea. Ma apropiam de un pod si in fata mea la 50m erau doi concurenti care, se parea ca merg impreuna. Nu le-am dat atentie. Am inceut sa ii depasesc pe amandoi, cand dintr-o data unul din ei imi sare in fata si vrea sa il depaseasca. Incercand sa il depasesc si eu albitul era in spate si el crezand ca eu stau la plasa. Adica faceam drafting. Se apropie de mine cu motocicleta si imi spune: “Ai 4 minute de penalizare” I-am raspuns ca nu facem drafting si ca, concurentul din fata, a inceput sa il depaseasca brusc pe cel din fata lui. Sa uitat la mine si mi-a spus ca: Daca continui sa ma cert cu el ma descalifica pentru comportament nesportiv. Cand am auzit, am tacut din gura. La urmatorul cort de penalizare  trebuie sa ma opresc. La naiba, acum am dat-o de gard. Pe fiecare urcare si coborare incercam sa fiu atent pe margine sa vad cortul de penalizare. La km 60 pe coborare vad si cortul de penalizare. Ma opresc ii spun numele, nr de concurs si dupa imi da un cronometru in brate si imi spune sa astept. Acele patru minute asteptate au fost cele mai lungi din viata mea. Parca timpul se oprise in loc. In acelasi timp ii vedeam pe coborare pe cei care i-am depasit. Se uitau ciudat la mine. Ma priveau ca pe un trisor. E nedrept ceea ce faceau dar nu ma putea certa cu ei. Cel putin daca faceam acel lucru. De a sta in plasa cuiva nu imi parea rau. Dar asa….
Dupa penalizare am inceput sa ii ajung pe urcare, pe cei care i-am depasit data trecuta. Evident eram destul de obosit, incercand sa recuperez timpul pierdut in penalizare. Se apropie si finalul probei de ciclism. Ajunsi inapoi in oras am inceput sa reduc din viteza, sa merg putin in cadenta sa-mi pregatesc picioarele pentru alergare. Dupa a doua tranzitie am plecat spre traseul de alergare. Usor, usor sa-mi revin la picioare. Ma uit la ceas, alergam deja cu sub 4min/km. Stiam ca ritmul e prea tare. Am incercat sa incetinesc sa alerg putin mai usor la inceput si apoi spre final sa urc iar ritmul. La km 3 ma uit la ceas 3’:55’’min/km. Am inceput sa incetinesc. Iar pe la km 8 incepeam sa simt picioarele foarte grele. Acum aveam sa platesc scump pentru efortul depus in plus la bicicleta. Dupa km 15, mai aveam inca 6 km de alergat am inceput sa maresc ritmul cu pretul de a avea mai tarziu crampe musculare. Si asa a si fost la km 19 cu 2 km inainte de finish simteam ca m-i se blocheaza picioarele si nu mai pot alerga. Am redus ritmul ca sa imi revin. Iar pe ultimul km am inceput sa maresc iar ritmul, in speranta de a mai castiga ceva secunde. Terminasem la 5h si 8 minute. Eram destul de dezamagit de mine. Dar Adrian impreuna cu familia lui m-au ajutat sa imi revin putin. Iar pe acesta cale tin sa ii multumesc mult pentru tot sprijinul pe care m-i la acordat si mi-l acorda. Thank you Sir !       
Recent Posts

Leave a Comment

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.